Mi-a plagiat statusul

Vinerea trecută mă impresionase așa profund un moș din Uber, încât am simțit nevoia să scriu un status pe Facebook despre asta, așa cum fac de obicei când se-ntâmplă ceva simpatic sau simt nevoia să debitez.

Eh, am primit câteva like-uri, chestie la care mă așteptam, și un screen shot de la o prietenă, cu al meu status copiat de un unul, chestie la care nu mă așteptam. Adică îmi preluase exact textulețu’, și l-a și adaptat, trecându-l la masculin. A mea prietenă se pare că-i citise ce scrisesem colegei de apartament, care a zis că-i sună cunoscut, și au descoperit plagiatorul și au avut bunăvoința să mă informeze.

      

Trebuie să recunosc, am râs tare. Asta-i nouă. Am mai primit share-uri la status, am primit complimente pentru ce am compus, dar niciodată n-am crezut c-o să scriu o poveste așa remarcabilă încât să vrea lumea să și-o însușească. Că dacă nu-i ăsta cazul, de ce n-ar da un share, ca toată lumea? Adică, mă simt flatată, dar dacă chiar ar fi atât de impresionante bazaconiile pe care le debitez, blogul ăsta ar fi trebuit să ajungă viral demult.

Acum, trecând peste realizarea hilară că trăim în niște timpuri în care nu se mai plagiază lucrări de doctorat, ci statusuri pe Facebook, am început să mă întreb la modul cel mai serios de ce ar vrea cineva să-și însușească balivernele altuia.  Adică suntem cu toții destul de nebuni, deci capabili să debităm inedit, astfel încât să nu trebuiască să ne însușim poveștile altora.

Dac-aș fi un om care se ofensează mai ușor, poate chiar m-aș plânge. Că până la urmă, eu debitez multe până dau de una care să merite scrisă pe interneți, și îmi aud multe “O, doamne, Dana…” până nimeresc și una la care râde lumea. Și dac-aș fi o milenială mai entitled decât atât, poate chiar aș zice c-am drepturi de autor asupra propriilor baliverne. Din fericire, nu-s (încă. nu se știe niciodată).

Dar m-am gândit să vă întreb și pe voi: De ce credeți că ar plagia cineva un status? Și vi se pare la fel de amuzant cum mi se pare mie sau credeți că-s prea hippie, și ar trebui să mi se pară la fel de urât ca atunci când o publicație folosește textul unei alte publicații fără să menționeze sursa? Sunt curioasă să aflu și părerea unora care nu-s loviți în cap de jurnalism și social media, ca mine.

 

6 thoughts on “Mi-a plagiat statusul

  1. Poate ca era de la Uber sau doar un fan Uber, iar statusul tău era de bine și putea fi o reclama bună. Nu a avut inspirație pentru ceva al lui si apoi, în lumea aia mare a fb, ce șanse erau sa se descopere încă un status la fel?!

    Like

  2. Din nefericire in zi de azi, oamenii traiesc din atentia celor din jur. Probabil persoana a considerat ca e un prilej bun de a se face remarcat cu o povestioara buna.
    😦 ..

    Like

  3. Cum au spus și ceilalți, probabil că acea persoană voia să iasă în evidență și nu avea cu ce… până să vadă textul tău. Sincer să fiu, am o părere foarte proastă despre plagiatori, indiferent că este vorba de o publicație sau de un status.

    Like

  4. Eu cred ca ti-a plagiat statusul pentru ca te admira sau pentru ca nu stie ce status sa-si puna, asa ca s-a gandit ca al tau e interesant si la plagiat. DE la Claudia Nicolae. Pupici!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s