Ce am învățat din sitcom-uri despre nunți

De când a apărut Friends pe Netflix, am simțit nevoia să-l revăd. Pentru a 10-a oară. Și pe la sezonul 6, adică după câteva nunți și 3 divorțuri revăzute, am început să mă gîndesc la toate chestiile legate de căsnicii pe care le-am ingerat din sitcom-uri și impactul pe care l-au avut asupra felului în care ne raportăm la propriul viitor.

Adică da, oamenii îndrăgostiți sunt cute, si-ți amintesc de propria umanitate și de faptul că iubirea e tot ce contează. Și de aia ne uităm la ele. Și de aia se termină cu nunți. Ceea ce-i de înțeles, uneori, după o zi în care a trebuit să comunici cu oameni nașpa și te-ai ars cu cafea, parcă-ți prinde bine să vezi o poveste nerealistă care se termină cu petale. Partea proastă e când internalizăm poveștile nerealiste și ne influențează felul în care vedem relațiile.

Așa c-am început să mă gândesc la toți oamenii cu care am vorbit despre dating, și mi-am dat seama că ideile noastre erau destul de fucked up. Dorința noastră de a ne căsători se baza fie pe presiuni sociale, fie pe superficialitate, fie pe așteptări nerealiste, fie pe toate la un loc.

 

Așteptări nerealiste

Toate comediile romantice se termină cu o nuntă, ceea ce vine la pachet cu rezolvarea tuturor problemelor de natură emoțională. Așa că nu mă mir că ne gândim la nunți ca la un țel în sine. Level achieved. Te face să simți pentru un moment foarte scurt că ai rezolvat o problemă care ți-a dat o tonă de bătăi de cap. Nu vei mai merge niciodată la întâlniri nasoale. Nu va mai trebui să treci prin tot procesul de a cunoaște și de a te adapta la o persoană. Nu te vei mai tortura cu întrebări legate de viitor, pentru că după nuntă ești deja în viitor. Nu vei mai simți senzația aia sfâșietoare de după o despărțire. E o iluzie tentantă.

În mod foarte convenabil, alegem să ignorăm tot ce vine după marele moment: aceeași viață ca înainte. Dilemele existențiale nu-s impresionate de statutul tău matrimonial. Întâlnirile proaste sunt înlocuite de zilele voastre proaste, de care avem cu toții cu carul. Oamenii se schimbă în permanență, deci aia cu cunoașterea și adaptarea o să continue cam fo’ eva’. Și căsătorit poti avea senzații sfâșietoare având în vedere că există niște chestii numite divorț și înșelat.

Cu cât te gândești mai mult la oamenii căsătoriți pe care îi cunoști, cu atât iți dai seama că nunta-i doar începutul și nu înseamnă că viața o să fie mai ușoară doar pentru c-ai semnat un certificat.

 

Motive superficiale

La un moment dat, în viața mea de adult (și nu știu de ce mi-a luat atât), începusem să mă gândesc la toate motivele pentru care mi-aș fi dorit eu să mă căsătoresc. L-am descalificat din prima pe ăla cu “pentru că vreau o relație funcțională și fericită”, pentru că n-are nimic de-a face cu cheful ăla numit nuntă. Nu-s interdependente: poți avea o relație mișto fără să vă căsătoriți vreodată, la fel cum poți avea și o căsnicie nasoală.

După asta, mi-au rămas doar niște motivuțe deosebit de superficiale. Că aș arăta a naibii de bine într-o rochie albă. Că ne-ar vedea toți prietenii ce draguți suntem împreună. C-ar fi o petrecere frumoasă la care ar veni toți oamenii care-mi plac (și mă rog, câțiva pe care-s obligată să-i chem).

Faza e că nicio chestie de mai sus nu e un lucru necesar pentru o relație. Adică prietenii noștri oricum ne văd cât de drăguți suntem împreună în toate pozele de pe Facebook, iar o petrecere frumoasă pot face și de ziua mea. Și acolo ar trebui să achit eu consumația și aș primi cadouri.

Și am vreo două rochii albe de vară. Și-n alea arăt bine și pot să-mi pun poze pe Instagram.

Deși la asta cu rochia de mireasă mi-am cam făcut de cap prin 2016. Mersesem la bunici și descoperisem că buni se pregătea să pună rochia de mireasă a mamei pe foc. Da, aceeași rochie pe care o abuzasem cu soră-mea când eram mici. Așa că deși era cam ruptă și cam murdară, am luat-o pe mine, ca la 6 ani, și am rămas în ea toată ziua, făcând vecinii să se întrebe dacă am evadat de la o nuntă sau e o chestie gen trash the dress.

Nu știu, poate voi aveți motive mai nobile. Ale mele au fost destul de self centered așa că am scăpat de ele ușor.

Nu vreau să se înțeleagă greșit: nu am nimic împotriva nunților, și nici nu încerc să vă încurajez să deveniți cinici. Îmi rezerv în continuare dreptul să chicotesc de fiecare dată când aflu că mi s-a logodit vreo cunoștință, sau să bocesc dacă mă logodesc eu.

Ce încerc să zic e că să consideri căsătoria un must pentru toată lumea e toxic. În primul rând, îți dă senzația c-ai eșuat la ceva, ceea ce-i bullshit. În al doilea rând, ghidându-ți viața după convenții de genul ăsta, ajungi să iei decizii care nu-s deloc în beneficiul tău. Dacă vezi nunta ca un goal, tinzi să alegi oameni nepotriviți, doar pentru ca au fost primii care s-au înființat și erau “ok”. Rămâi în relații nepotrivite doar pentru că nu mai ai chef de tot procesul ăla de dating și vrei să ajungi odată la acel goal. Îți petreci cea mai mișto perioadă a vieții în așteptare. Așteptând ceva ce nici măcar nu-i obligatoriu, și dacă e ales prost te face mai degrabă nefericit decât invers. Și singurul moment în care e ok să trăiești așteptând e când ți-e foame și tocmai ți-ai comandat un burger.

 

Suntem și așa supuși la suficiente presiuni, de ce ai mai adăuga și convingerea că trebuie să se termine cu o nuntă ca să fie bine?

Deci ce am învățat din sitcom-uri despre nunți? Că nu-s un scop în viață, și că poți oricând să zici numele greșit la altar, sau să divorțezi pentru că nevastă-ta își dă seama că-i gay. Mulțumim, Ross!

2 thoughts on “Ce am învățat din sitcom-uri despre nunți

  1. Am fost recent la o nuntă la care mirii se priveau cu aceeași tandrețe pe care o avea și călăul când tăia capul cuiva. Nu cunoșteam pe nimeni dintre cele habar n-am câte sute de persoane au fost acolo, însă mama mi-a comunicat că erau ceva veri de grad cu vreo șase zerouri la final, așa că a trebui să mergem pentru că “așa se face”. Nefiind destul de mare pentru a intra la categoria “Viitoare candidate pentru rolul de bucătar/spălătoreasă/bonă/ce mai e o soție” am stat alături de copii.
    M-am simțit extraordinar. Și prin extraordinar vreau să zic că a TREBUIT să ZÂMBESC atunci când mireasa (care semăna cu Ghost Bride dacă e să mă întrebă pe mine) ne afișa câte un “zâmbet” care spunea foarte clar, că mai bine fugeam naibii de acolo dacă nu voiam să ajungeam decapitați, împachetați și aruncați în Dunăre chiar de către ea.
    Și nu numai eu am îndurat asta, ci FIECARE om care a avut ghinionul să o privească în ochi. Mirele la un moment dat dispăruse de tot din peisaj, iar undeva pe la ora două dimineața a reapărut (cine știe pe unde-și vărsase sărăcuțu’ amarul?)
    Ce vreau să zic cu toată povestea asta e că habar nu am de ce te căsătorești dacă știi că ți-ar fi mai bine mort decât însurat cu o astfel de femeie? Am aflat și că s-au căsătorit pentru că el trebuia să ia o femeie cu bani și prestigiu pentru că așa cere tradiția în familie, însă nu înțeleg conceptul în sine. Mi se pare o tâmpenie, după părerea mea, iar viitorii copii pe care îi vor avea și care vor trăi fără iubirea familială vor fi de acord cu mine.
    Cheers!

    Like

  2. Imi amintesc ca in adolescenta imi placeau si mie comediile romantice fiindca le comparam intr-un fel cu povestile din copilarie cu printi si printese, living happily ever after; Dar pe la vreo 18 ani, cand am avut primul iubit, mi-a picat fisa ca de fapt eu nu vreau ne-aparat sa ma casatoresc fiindca oricum nu am garantia ca el va ramane cu mine pe viata. Si totusi i-am trimis la un moment dat tipului o poza cu mine in rochia de mireasa a mamei, dar numai ca sa vad ce parere are despre cum imi sta. A fost simpatica faza. El credea ca i-am batut un apropo, cand eu i-am trimis doar o simpla poza. Acum 3 luni m-am despartit de el, dar sunt ok fiindca oricum sunt intr-o alta relatie, iar noul meu iubit e un tip cu care pot sa vorbesc despre absolut orice si cu care ma simt foarte bine. Nu ca cel de dinainte nu era ok, dar au fost anumit factori care au dus la despartirea noastra. this is the life. Se intampla si de astea.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s