Mi-am rezervat o cameră în hotelul care a pus ban influencerilor

Nu știu dacă ați auzit de scandalul cu hotelul din Dublin, care declarat că nu va mai caza influenceri pentru ca sunt prea “entitled”. Dar având în vedere că suntem prieteni pe Facebook, probabil că ați auzit. Ceva lifestyle vlogger a îndrăznit să le propună un barter: cazare gratuită pentru nițel endorsement pe Facebook și Instagram. Proprietarul i-a pregătit un refuz agresiv pe care l-a postat pe Facebook și s-a viralizat, și pentru că i-a plăcut atenția a anunțat după aceea că nu va mai caza influenceri like ever, că și-au luat-o în cap și-au devenit impertinenți. Vă pun aici articolul, dacă vreți să savurați toate detaliile:

http://www.independent.co.uk/life-style/hotel-bans-influencers-instagram-social-media-stars-elle-darby-the-white-moose-cafe-a8166926.html

Ei bine, total întâmplător, plănuiam și eu o călătorie în Dublin prin noiembrie și rezervasem o cameră la Charleville Lodge Hotel, adică hotelul cu pricina. Faza de mai sus se întâmplase după ce făcusem eu rezervările, dar pentru că în majoritatea articolelor era menționat mai mult numele cafenelei din incinta hotelului, și anume The White Moose Café, nu făcusem legătura. Era doar încă un scandal amuzant care-mi apărea în feed. În punctul ăsta al poveștii e ok să vă entuziasmați. Urma să stau în hotelul care declarase că nu va mai caza bloggeri/vloggeri, deci cam ce mi-s eu.

Următoarea întâmplare face însă în așa fel încât să schimbăm destinația în ultimul moment, că așa sunt eu în general și prin viață, incapabilă de urma o traictorie liniară ca ceilalți cetățeni respectabili. Ceea ce n-ar trebui să mă surprindă, având în vedere că și când mă ridic să merg la baie, fac vreo trei ocoale: ba să iau în brațe pisica (care în ultima vreme cred că mă urăște), ba să beau niște apă dacă tot m-am ridicat, ba să-l pup pe Tavi c-am uitat de fapt de ce m-am ridicat.

Și dacă s-a schimbat destinația, s-a schimbat și hotelul. L-am anulat înainte să fac legătura că e de fapt hotelul ăla cu scandal. Și-acum, o posibilitate ar fi fost să mă apuce frustrarea, c-ar fi ieșit un articol mișto dacă stăteam acolo. Ba chiar mă gândisem c-aș putea face pe interesanta și să zic că de fapt am refuzat să stau acolo tocmai din principiu. Dar dacă n-am făcut clickbait ieftin până acum, de ce să încep azi? Și până la urmă, recent am făcut un clip despre greșeli și regrete. Ar fi stupid să nu fac ce-i încurajez pe alții să facă, adică să și le asume și să roll with it.

Și apoi mi-am dat seama că e mai bine că n-am ajuns acolo (sau nu știu, poate e un coping mechanism ca să n-am regrete și să mă apuce atacurile de panică, whatever). Ideea e că mă cunosc. Dac-aș fi stat acolo știind că e hotelul cu pricina, s-ar fi trezit jurnalista din mine și m-aș fi apucat să pun întrebări și să-mi bag nasu’. Și probabil că ne-ar fi dat afară. Și opțiunile de cazare last-minute în Dublin au prețuri de mașini. Și probabil c-am fi ajuns într-un hostel cu niște sud-americani dubioși și am fi dormit cu bagajele sub pernă. Și n-am fi ajuns în hotelul cu fantome.

Da, hotelul în care am ajuns cazase și niște fantome în camera de deasupra noastră. E singura explicație pentru toate tropăielile aleatorii, pașii creepy și salturile pe care le auzeam și care încetau brusc, de parcă se evaporau oamenii care le produceau. Ca să nu mai zic că niciun om real nu-și mută mobila din camera de hotel la 5 dimineața, și apoi din nou la 12 noaptea. Cine dracu și-ar muta mobila din camera de hotel în fiecare zi? Sau în general. Decât dacă ești fantomă, vă zic. Ah, și în a doua zi ne apăruse și o pată mare și maronie în mijlocul tavanului. Și nu cred că există bai instalate în centrul camerelor de hotel, ca să zici că era ceva cu țevile, că era o casă veche. Bine, era într-adevăr o clădire veche. Probabil de acolo și fantomele. Tavi a propus și varianta c-ar fi fost niște junkiști care inhalaseră sare de baie, dar câte filme cu mutat mobilă să-ți dea?

Pe lângă asta, aproape că m-am trezit într-un roman de Agatha Christie când niște polițiști se înființaseră în fața casei de lângă noi și nu lăsau pe nimeni să se apropie de clădire. Ne-am entuziasmat amândoi. Mă pregăteam să-mi bag nasul ca Poirot și să rezolv crima folosindu-mi deducția logică. Sau mă rog, deducția lui Tavi, că-i mai logică ca a mea. Doar că după aceea am aflat că erau niște țurțuri care cădeau de pe acoperiș, și de asta nu lăsau oamenii să treacă.

A fost o călătorie fun. Spre exemplu, mă pregăteam să sustrag litera T (de la Tavi) din denumirea unui magazin, dar am fost împiedicată fix de omul pentru care intenționam să fac acest gest romantic, care mi-a dat în cap cu ambalajul de la clătită, “ca să-mi vină mințile-n cap”.

Ce vreau să spun prin acest articol e că nu contează dacă ratezi rezervarea de la un hotel cu scandal, poți mereu să nimerești la unul cu fantome în schimb.

3 thoughts on “Mi-am rezervat o cameră în hotelul care a pus ban influencerilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s