Adevăratul motiv pentru care m-am apucat de Youtube

Probabil cea mai frecventă întrebare pe care o primesc e “De ce te-ai apucat de Youtube?”.

Și mereu mi-a fost greu să răspund. Nu pentru că n-aș fi sigură de motivele mele, ci pentru că-s multe. Și fiecare dintre ele a avut aceeași greutate în decizia de a mă filma și a posta clipuri pe internet, unde să mă vadă tot poporu’.

Știu că trăim în era rețelelor sociale, în era în care am descoperit că avem o voce, că părerea noastră se poate propaga mai ușor ca niciodată și poate obține reacții instante, validare imediată, adulație în timp real. Oricine are potențialul de a deveni formator de opinie. Influencer.

Așa că știu cât de greu e de crezut că n-am făcut-o pentru popularitate. Deci…de ce Youtube?

 

Dana Bacinschi: The Wannabe Filmmaker

În clasa a doișpea, când plănuiam să merg la facultatea de jurnalism din Berlin, tata cumpărase o cameră compactă de-o calitate îndoielnică. Am luat-o și mi-am filmat prietenii în mediul nostru natural, adică prin parcările unde se stătea la țigară, în barurile cu bere ieftină-n care jucam șeptică, șah și poker, sau la margini de păduri, unde mergeam cu scopul de-a avea încotro să ne-ndreptăm când ne așezam cururile proaspăt majore-n mașini.

 

Le puneam întrebări care n-aveau nicio legătură între ele.

Care e culoarea ta preferată?

Ce părere ai despre războiul din Irak?

Ai fost vreodată îndrăgostit?

Dacă ar trebui să mănânci o singură legumă pentru tot restul vieții, care ar fi aia?

 

Eu nu apăream niciodată în filmare, îmi apărea doar vocea. Pentru că mie nu-mi plăcea să fiu în fața camerei. Îmi plăcea doar să-mi filmez prietenii cărora nu le plăcea s-apară-n fața camerei.

Voiam să fac un soi de documentar despre small town life pe care să-l editez în stil Reality Bites și să-l trimit pentru admitere la facultatea de cinematografie din Berlin. Faza asta m-a ținut cam o lună. Nu mai țin minte de ce am renunțat la idee, dar sunt foarte curioasă pe unde sunt filmările.

Următoarea interacțiune cu camerele a fost când eram la facultatea de jurnalism din Cluj. Primisem o temă la jurnalism TV: să facem un videoclip pentru melodia “Cea mai bună zi” de la Șuie Paparude. M-am oferit volutară la filmat și editat. Încă sunt mândră de clipul ăla low cost, filmat cu camera de calitate îndoielnică și montat în Movie Maker.

Începusem să mă gândesc cu adevărat la cât de mișto ar fi să fac filme. Atunci am descoperit o tabără de film de o săptămână organizată de Institutul Goethe. M-am înscris la regie.

Trebuia să facem un remake al unei secvențe dintr-un film german. Atunci am realizat câtă muncă implică un film. Lucram de dimineața până noaptea. Beam câte pahare mai rezistam și dormeam cam 3-4 ore. La final am auzit regizorul coordonator spunând că am potențial și m-am umflat în pene că mai am o opțiune profesională, de parcă aveam un catalog și puteam alege orice.

După asta, începusem să caut orice motiv ca să mai filmez ceva. Nu puteam aplica la masteratul de regie de la UNATC, pentru că nu aveam un film realizat de mine, dar lucram atunci în marketing la o multinațională și găseam orice motiv pentru a filma – video de prezentare a biroului, a colegilor, un spot pentru TV, prezentări video. Orice, doar să fie video și să am de făcut un scenariu.

Atunci m-am gândit la YouTube. Suna perfect. Aș scrie scenarii, aș filma, aș spune povești ȘI aș putea ajunge să câștig făcând asta. Tot ce îmi trebuia era cineva care să vrea să fie în fața camerei. Dar asta ar fi fost complicat. Nu aveam mult timp. Lucram de dimineața până seara, după care mergeam direct la master. Ajungeam acasă la 9 în cazurile cele mai fericite. La 11 în cazurile mai puțin fericite. Cine ar fi venit la mine la 11 ca sa filmăm? Dacă nu ar fi înțeles ce voiam eu să transmit și mi-ar fi stricat clipul? Iar eu nu-s easy going când vine vorba de viziune creativă. Voiam monopol pe idei. Trebuia să fiu eu în fața camerei.

 

Frica de camere

Singurul impediment? Nu-mi plăcea sa fiu în fața camerei. De fapt, “a plăcea” nu e tocmai verbul potrivit. Era mai degrabă frică. Știți cum au oamenii o frică de a vorbi în public? Așa aveam eu de a fi în fața camerei.

Apoi am fost la o conferință de antreprenoriat (mă voiam și antreprenoare pe atunci, aveam firmă, contabilă și tot tacâmu’), unde am auzit o frază: Cele mai mari realizări se află în spatele celor mai mari frici.

Am decis atunci să nu mai fiu găină și să mă pun în fața camerei.

 

Haz de necaz

Am început să mă gândesc atunci la conținut și am decis destul de repede că ar trebui să fie ceva amuzant. Umorul are un impact mult mai mare decât pare. Când aveam atacuri de panică, singurul lucru care ajuta cu adevărat erau glumele retardate ale prietenilor. Așa că am început să văd viața ca un sitcom. Orice chestie nasoală povestită într-un mod comic îți face zilele mai frumoase. Chestiile nașpa prin care treceam deveniseră propria mea sursă de divertisment.

M-am gândit atunci la toate momentele pierdute plângându-mi de milă, când puteam să povestesc totul ca pe-o tragicomedie și să fac niște oameni să râdă. Vă dați seama ce revelație am avut când am realizat c-aș putea face o profesie din asta? Adică la câte povești aveam, aș fi fost propria mea sursă inepuizabilă de venit.

Impact social

Asta venea mână-n mână cu impactul pe care îl avem fiecare. Există o teorie numită three degrees of separation, care spune că nu influențăm doar oamenii cu care interacționăm direct, ci și pe cei cu care interacționează aceștia. Adică starea mea de spirit, ideile pe care le transmit, felul în care vorbesc o influențează pe Ana, cu care discut la cafea. Apoi Ana pleacă și se întâlnește pe stradă cu Alexandra, iar Alexandra iese în oraș cu Cristina. Efectele interacțiunii mele ajung să o afecteze pe Cristina, pe care nici măcar nu o cunosc. Acțiunile și ideile noastre se propagă în societate și influențează mai multi oameni decât realizăm.

Așa că mă gândeam: dacă aș avea 100 de abonați pe YouTube cărora le transmit o stare mișto, aș influența pozitiv, indirect, 300 de persoane, chiar dacă 200 nici măcar nu mi-au văzut clipurile. Și totul printr-o singură interacțiune. Eu aș comunica ideile respective doar o dată, când mă filmam, dar s-ar propaga până la 300 de persoane. The wonders of the internet.

După asta, a fost o decizie ușoară. Era un job în care mi-aș revărsa toată creativitatea care stătea să adune praf și mai dădea pe afară pe unde nu era necesar, aș fi făcut caz de necaz cu chestiuni serioase, aș fi încurajat o grămadă de oameni să facă același lucru, și din toate astea aș fi putut să-mi câștig existența.

Aș vrea să spun că asta mă motivează în fiecare zi, dar încă sunt momente în care uit de ce fac ce fac și mă întreb “what’s the point?”. Din cauza asta cred că am scris articolul ăsta de fapt: aș putea fi politicoasă și ipocrită și să spun că vă răspund vouă la întrebare, dar cred că e mai mult pentru mine, ca să-mi amintesc data viitoare când uit.

8 thoughts on “Adevăratul motiv pentru care m-am apucat de Youtube

  1. Super tare! Sincer, si eu ma tot gandesc sa ma apuc de asa ceva, dar cum nu vad, e mai greu. Adica ar trebui sa ma filmeze cineva. Am si eu o tona de idei si cred ca asta e o modalitate prin care lumea m-ar putea cunoaste exact asa cum sunt. Iar tu esti foarte tare. Adica esti foarte amuzanta. Ar fi tare sa faci un clip despre problemele studentilor in sesiune. 🙂 Sunt sigura ca ai fi in stare sa ma faci sa mor de ras in momentele in care ma satur de atata repetat pentru examenele astea idioate.

    Liked by 1 person

  2. “Am decis atunci să nu mai fiu găină și să mă pun în fața camerei.” – love this 🙂 ar trebui sa nu mai fiu nici eu gaina si sa ma pun si eu in fata camerei. sau macar in spate.. mai des :)))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s